Cu credinta in gura

Nu am avut niciodata o relatie apropiata vis-a-vis de divinitate/biserica, dar am pastrat un respect pentru tot ce inseamna credinta. Ce nu pot sa inteleg este de ce in anumite momente, unii oameni isi afiseaza credinta ca imediat dupa aia sa actioneze total impotriva ideii de bun-crestini.

Mi se intampla frecvent sa observ persoanele care-si fac cruce cand trec prin fata bisericii. In autobuz, cu masina personala, pe jos, chiar nu are nici o importanta. Aproape toata lumea schiteaza o cruce mai mare sau mai mica.

Autobuz plin. Majoritatea calatorilor sunt copii care se intorc de la scoala/liceu.
Pe scaunele din spatele autobuzului 3 derbedei cam la 20-24 de ani se bat mai in joaca mai in serios si se injura copios. „Dumnezeii matii, futu-tzi gura matii de bulangiu, sugi pula ba” fac parte din expresiile lor. Brusc, ii vad ca se uita pe geam si incep sa-si faca cruci. O cruce grabita, de crestin cu jumatate de norma, aruncata peste mobilul atarnat la gat, dar totusi cruce. Imediat dupa, se revine la injuraturi si imbranceli.

Prefer sa fiu considerat pagan si nesimtit decat sa ajung sa-mi fac cruce doar pentru ca „asa se face”.